Jurnal de umanist: “Cum functionează știinta?”

Colegul nostru din Galați, Doru Stoica, participă la întâlniri organizate de asociația ProVeritas unde se dezbat anumite întrebări profunde la care oamenii au încercat sa afle răspunsurile prin religie, prin filozofie și nu în ultimul rând, prin știință.

Doru a susținut un seminar despre știință și iată ce ne povestește despre experiența lui la aceste întâlniri:

“Religia, dar mai ales filozofia sunt foarte importante în acest demers, dar eu consider că adevărul obiectiv despre lumea în care trăim poate fi dezvăluit doar prin metodele științifice. Săptămâna trecută am avut prilejul de a vorbi în fața unui grup de adolescenți despre cum funcționează știința.

Prezentarea mea a fost inspirată în mare parte din acest videoclip unde se face foarte bine distincția dintre teorie și lege. M-am concentrat mai mult să le explic că legea nu explică un fenomen, ci doar îl măsoară, iar prin lege se poate dezvolta un model matematic care poate fi folosit în diverse aplicații. Prin lege înțelegem cum funcționează un fenomen.

Partea care mi se pare cea mai interesantă și provocatoare constă în teoria științifică, care este o unealtă prin care putem testa anumite fenomene naturale pornind de la ipoteze sau ghicitori, cum îi place lui Richard Feynman să le spună:

Nu contează cât de frumoasă este ghicitoarea, nu contează cât de deștept este cel ce dezvoltă ghicitoarea, și nici ce nume poartă acesta, dacă această ghicitoare nu se potrivește cu experimentul, este greșită.

Astfel, pornind de la acest simplu fapt putem dezvolta teorii în aproape orice domeniu despre realitatea în care trăim și prin aceasta ne putem explica de ce au loc anumite fenomene și putem înețelege natura lor..

Am discutat cu aceștia despre observațiile pe care oamenii le-au făcut de-a lungul timpului și cum le interpretau greșit, deoarece porneau de la convingeri greșite. De exemplu oamenii observau cum planeta Marte avea o traiectorie de neînțeles pe cer iar aceasta observație devenea și mai stranie deoarece ei erau convinși că pământul este centrul universului și această planetă trebuia să aibe o traiectorie liniară. Această traiectorie a căpătat sens atunci când au concluzionat că Soarele e centrul universului. Acum știm că nici Soarele nu e în centru, dar aceasta a fost un prim pas către cunoașterea universului în care trăim și începutul zguduirii credințelor false, foarte bine înrădăcinate în mințile oamenilor din acea perioadă.

Ce mă bucură este faptul că am reușit să-i captivez în acest mic univers numit știință de care eu m-am îndrăgostit. Am avut parte de tot felul de întrebări interesante, inclusiv despre cum putem aplica știința pentru a depista dragostea sau alte astfel de sentimente, iar la sfârșit am avut parte de un feedback pozitiv. Abia aștept să le pot vorbi despre umanism, dar și despre mult controversata teoria evoluției!”