Pages Navigation Menu

We need youth! Bruxelles, 2016

We need Youth!

18-20 Martie 2016, Bruxelles

                We need youth a fost un eveniment pentru tineri organizat de Centre d`Action Laique la Bruxelles în martie 2016. Colega noastră, Timea, a fost acolo și ne povestește cum a fost. Enjoy!

Ziua 1: Pe ordinea de zi erau 3 evenimente, în afara programului social (un concert), care au început la ora 17. Cum eu am ajuns, după o întreagă aventură prin gări și mijloace de transport în comun, de abia la ora 20:30, am ratat prezentarea organizațiilor umaniste, partea cu ”să ne cunoaștem între noi” și ”networking session”. Am recuperat pe parcurs, astfel încât am aflat cine sunt și cu ce se ocupă Centre d`Action Laique, European Humanist Federation și International Humanist Ethical Youth Organisation. Au fost participanti de peste tot: UK, Serbia, Filipine, Grecia, Slovacia, Spania, Macedonia și Olanda. Am mai cunoscut și alți voluntari din Bruxelles, dar veneau pe rând pentru scurtă vreme și nu am avut timp să povestesc prea mult cu niciunul dintre ei. Cred că e important să menționez că întâlnirea noastră, a celor din diverse țări, a fost o parte dintr-un eveniment foarte mare. De vineri și până duminică tot campusul Universite Libre de Bruxelles a fost plin de diverse manifestații, standuri de prezentare, mici scenete stradale.

We need youth!

Ziua 2: Cea mai plină și mai interesantă și mai intensă. Sper să reușesc o expunere cât mai clară și completă…

  • Freedom of Thought Report, pe care il găsiți aici, conține și raportul despre România realizat de ASUR și AUR. În el se regăsesc rapoarte despre toate țările și e important de văzut care e statusul în întreaga lume. Ideea era să discutăm puțin între noi și să facem schimb de opinii și impresii, dar fiind dimineață ne-am adunat mai greu, așa încât am sărit la momentul următor.
  • Au ținut o conferință despre probleme mari care încă există la nivel de UE. Veronique de Keyser, membră în Parlamentul European, ne-a vorbit despre influența exagerat de mare pe care Biserica Catolică o are asupra UE. Se pare că Tratatul de la Lisabona din 2009 are 2 articole esențiale în această privință (art. 10 & art. 17) prin care Comisia Europeană e obligată să stea de vorbă cu grupurile și instituțiile de acest gen. Dar de fiecare dată, Biserica e cea mai vocală și cea mai bine organizată, astfel încă dorințele lor sunt cele care ajung să se impună. Ne-a dat exemplul petiției ”One of us” care anul trecut a fost la un pas de a interzice avortul în toate țările membre (”salvarea” a venit în ultima clipă de la un avocat ce găsise o portiță legislativă). Mai există o parte, numită ”EU Guideliness for promotion & protection of freedom of religion & belief” prin care Uniunea are ambasadori în toate țările membre, cu o presupusă ”supraveghere” a acestor drepturi. Ar mai fi multe de zis aici, eu chiar am aflat foarte multe lucruri pe care nu le știam.
  • Emilie Mondo, doctorandă la Universite Libre de Bruxelles, ne-a vorbit despre marea problemă a ”conscientious objection”. Noțiunea aceasta le permite medicilor să refuze efectuarea anumitor proceduri (e.g. avort, eutanasie) în baza credințelor personale. Teoretic, ei sunt obligați de lege ca în cazurile de acest gen să redirecționeze pacientul către un coleg care e dispus să facă intervenția, dar asta nu se întâmplă. În Italia de exemplu, e o mare problemă cu avortul, care e legal, dar fiind o țară foarte catolică, multe paciente pur și simplu nu găsesc, în timp util, un medic care să întrerupă sarcina nedorită. Dezbaterea e acută la nivel de UE și se încearcă diverse moduri de soluționare astfel încât să fie respectate atât drepturile pacienților, cât și cele ale medicilor. Jacqueline Herremans, președinte al Comisiei de Bioetică din Belgia, ne-a vorbit despre eutanasie și despre cât de mult mai au, în Belgia cel puțin, de luptat pentru ca ”o moarte demnă” să fie într-adevăr accesibilă pentru pacienții terminali care își doresc acest lucru.We need youth!
  • În tot campusul erau diverse manifestații. Printre altele, din loc în loc erau amenajate mici scenete. Noi ne-am plimbat de la una la alta și când ajungeam în dreptul fiecăruia trebuia să jucăm un rol, rezolvând diverse probleme de etică, toate într-un context post-apocaliptic. A trebuit să decidem dacă decuplăm un pacient terminal de la aparate, în condițiile în care doctorul urma să fie pedepsit dacă moare pacientul sub supravegerea lui; am decis cum distribuim alimentele când nu sunt suficiente; cum împărțim resursele între educație, armată și agricultură etc. Experiența a fost una chiar faină și m-a dus cu gândul la Festivalul de Teatru din Sibiu, unde o chestie de genul ăsta și-ar găsi locul foarte bine (e multă muncă și nu e ușor, dar e bine ca ideea să rămână pe undeva pentru când vom avea destule resurse și în România).
  • Am avut o discuție deschisă despre situația actuală din Europa și cum vedem noi, tinerii din diferite țări, lucrurile. Pierre-Arnaud de la EHF a coordonat discuția, iar ideea de bază a fost că, din păcate, membrii Uniunii nu percep Europa ca ”o țară mai mare unde sunt importante interesele și binele tuturor”, ci o piață unde ”câștigă din fiecare eveniment cine ce poate”.
  • Am participat la un debate între un secularist (Caroline Sagesser) și un non-secularist (Christophe D`Aloisio). Tipul e preot ortodox și inspector școlar de religie în Belgia și a încercat să ne spună cum ei în Belgia nu au o problemă cu amestecarea bisericii în problemele statului. Au mai discutat despre cum trebuie educați copiii, dacă religia trebuie scoasă cu totul din curricula școlară sau dacă e mai bine ca informația să fie oferită astfel încât micuții să știe și să aibă de unde alege.
  • Fabrizio Bucella, profesor de fizică la ei în Universitate, ne-a ținut un ”curs” de degustare de bere și ciocolată. Cred că nu merită să intru în detalii, dar pot să spun că într-adevăr există combinații în care berea merge chiar foooarte bine cu ciocolată! J
  • La sfârșitul zilei (noaptea, mai degrabă) a fost și un concert în curtea campusului.

We need youth!

Ziua 3: A fost o zi mai scurtă, așa că până la ora 15 când evenimentul a fost oficial încheiat, am avut doar 2 workshop-uri. Primul, care pe mine m-a încântat foarte tare, a fost de ecologie. Am aflat cum se poate face compost care nu miroase absolut deloc și cum se pot ”recicla” resturile de mâncare chiar dacă locuim la bloc sau în orașe. Ideea e că într-adevăr putem reduce cantitatea de gunoi pe care primăriile sunt nevoite să o ardă, putem economisi serios pe partea asta. Am și mail-ul tipului, se pot face proiecte la nivel de asociații de locatari prin care să se recicleze resturile biologice chiar și între blocuri (nu doar de către cei care stau la casă și au o grădină). În Bruxelles sunt deja oameni care fac asta și treaba pare să meargă foarte bine. Pot da mai multe detalii celor interesați.

Al doilea workshop și ultimul moment din cadrul evenimentului a fost despre cum să găsim cauza pentru care merită să luptăm. Ideea e că furia e cea care ne mobilizează, așa că cel mai util este să ne identificăm fiecare dintre noi ”furia” și să o redirecționăm către ceva util. Așa putem ajunge să schimbăm lumea în bine!

We need youth!

Duminică după-masă am vizitat, cam pe fugă ce-i drept, centrul Bruxelles-ului. Apoi, pentru că aveam avion doar luni dimineață, iar ei ne-au asigurat cazare doar până duminică, am plecat să-mi caut hostelul la care rezervasem o cameră pe Booking.com Eram deja singură, era târziu iar eu nu voiam decât un pat cald. Când am ajuns la adresa cu pricina, pe o străduță destul de lăturalnică și într-o clădire nu tocmai ”la stradă”, constat că hostelul era o afacere 100% musulmană (tipa de la recepție avea burma pe cap). Am luat cheia, am plătit, și am cerut îndrumări pentru a ajunge a doua zi la aeroport. Oamenii au fost foooarte drăguți, locul a fost foooarte curat și civilizat, puteam să stau acolo și 2 săptămâni, hostelul avea absolut ”de toate”!

Am lasat Bruxelles-ul în urmă obosită, dar încântată și încărcată cu informații și idei noi de promovare a secularismului, a gândirii raționale, a respectului față de semenii noștri, a importanței de a colabora pentru a face lumea un loc mai bun. Nimic nu ar fi sugerat ceea ce urma să se întîmple…

 24 de ore mai tarziu au avut loc atentatele de la Bruxelles de pe 22 martie.

Leave a Reply